Adrian Grauenfels - Maia Martin, Îmbrăţişează-mă-n culoare!
MAIA MARTIN
Îmbrăţişează-mă-n culoare !
Expoziţie de Pictură
Bucureşti 2012
O suspectez pe Maia Martin de un special talent , rar , dar şi pragmatic. Explic în continuare . Din tot ce cunosc paralela cea mai stringentă o gasesc între Maia Martin şi Juan Miro cu care produce între 1940 şi 1941 o serie de guaşe numite Constelaţii. Ele amintesc prin tratare şi atmosferă cu munca Maiei, 70 de ani mai târziu, Ne trezim într-o lume bidimensională , guvernată de simboluri şi iluzii , cuantificată prin pixeli acrilici în cazul Maiei, care ne transmit o stare onirică organizată , idei, invitaţii la reverie, mirare, şi în final emoţie. Dacă Miro căută să ne şocheze cu tratările inedite ale unei realităţi utopice Maia se mulţumeşte să ne lase liberi în spaţiul ei plastic , fără patos , fără extravagan ţe coloristice, ba chiar mă linişteşte la ea armonia culorilor care nu trec în strident. Un artist senin, ea ne arată din unghiuri diferite un univers al existenţei sale pluraliste. Maia este artistul vizualului şi al sonorului, ea împleteşte grafică împreuna cu poezia citită molcom la microfon , într-un triunghi de aur : artistul, textul poetic şi mesajul pentru un ascultător îndepărtat.
În expoziţia sa recentă Îmbrăţişează-mă-n culoare ! Maia ne cere să folosim instinctul, stratificarea senzaţiilor cognitive, la aprecierea a cea ce vedem. Tablourile sale nu au rame dar delimitarea teritoriului plastic nu este necesară, ochiul trece cu bucurie de la o lucrare la alta. Eu unul sunt flămând de abstract, mulţi dintre noi accesează arta modernă cu un fel de disperare şi refuz la vicisitudinea existenţei , nu eu, nu Maia care este o luptătoare cu prezentul , cu clipa, reducând punctul şi linia la forţa vectorului plasat cu inteligenţă spre ţintă . Şi Maia produce ca şi Miro, o "Constelaţie" aparte, o reconstrucţie a sa, a unui real uman şi firesc prin elementele folosite:planuri geometrice care sugerează ordine, geometrii care se complementează amintind desenele copiilor în nisip, contururi umane, melci care dau senzaţia timpului, căţei alergând pe pajişti , stele sau sori care ne plasează în universul cunoscut, cupluri angajate în dans şi din toate , din spatele pânzei, simţim zâmbetul artistei, dragostea pusă în culoare cu umor şi maliţie. Este o stare de bine, suntem purtaţi într-un spaţiu seren, plin de aer , de lumină , nimic nu ne ameninţă în acest Eden al culorii şi al mişcării. Căpătăm o senzaţie de plenitudine , suntem asiguraţi că lumea utopică a Maiei este de fapt derivată din noi, din întâmplările zilei din trăiri şi evenimentele cotidiane care se caţără pe pânză ca să ne facă cu ochiul mult timp după ce am părăsit expoziţia. Am avut, personal, privilegiul să lucrez cu Maia la proiecte de carte, a făcut grafică şi a oferit desene cu generozitate şi promptitudine rar întâlnite. Ne aşteptăm de la artişti la un anume orgoliu şi egoism firesc artei, la o cramponare pe stil şi metodă , nu este cazul Maiei care oferă cu dărnicie din ce are , suflet şi afectivitate creatoare, spre deliciul spectatorului surprins de sinceritate. Nu căutaţi în spatele tablourilor explicaţii savante. Totul este la vedere , expus cu har şi dragoste fără limite.
autor Adrian Grauenfels