Expoziţia "Miri sub soare"
Argument expoziţional
După cum spune criticul de artă, Virgil Mocanu, arta Maiei M. Martin
aparţine ca tip de expresie mare spaţiului suprarealist al anilor ’30
atunci când caţiva artişti mari începeau să construiască o lume de
hectoplasme şi încearcă să plaseze elementul uman într-o atmosferă
onirică.
Eugenio d’Ors spunea că în momentele de răscruce ale picturii, artiştii încep prin a picta lucruri, apoi sentimente şi la urmă de tot pictează idei.
Am transpus plastic sentimentele ce le doream a fi nu de singularitate, ci de pluralitate. Una din lucrările mele poartă un titlu ce sugerează aceasta idee: Protecţia lui 2 transformat în Unul
Am ales să transpun plastic sentimentul dragostei, (după cum titlul însuşi sugerează Miri sub soare). Cu tot ce implică aceasta : iubire, nevoia de protecţie, lipsa iubirii, sentimentul de dorinţă de a ajunge la partenerul iubit. Cromatica este fie vie şi caldă pentru a sugera pasiunea, fie rece pentru a sugera singurătatea şi omul ce tânjeşte spre iubire. Mirii nu sunt un simbol al căsătoriei legale, ci al uniunii dintre doi oameni care-şi jură credinta în faţa propriului lor sentiment (asemenea legământului din romanul Maitrey, a lui Mircea Eliade). Expozitia este şi o invitaţie la dans, dansul vieţii cu urcuşurile şi coborâşurile lui, o invitaţie spre comunicare, spre dăruire şi spre prietenie.
Virgil Mocanu spunea : "Artista foloseşte distinarea tonală pentru a scoate în relief caligrafia. E o caligrafie care ne apropie cumva de exprimarea extrem-orientală, de scrierea cufică, de exemplu, şi de alte tipuri in care ideograma devine pictogramă pentru ca apoi să-şi regăseasca originea întorcandu-se iarăşi la ideogramă".
Lucrările prezentate simbolizează diverse ipostaze umane : dragostea - Miri sub soare, Miri în galben, Miri cu bisericuţă, Logodnici în toamnă ; conflictul (Heraclit : "Contradicţia aduce înţelegere. Din ciocnire iese cea mai frumoasa armonie") - Conflict banal, dansul vieţii - Alergând spre tine, Dansul iubirii, Invitaţie la dans ; lipsa iubirii - Omul gheţurilor, Respingerea, Mi-e dor de sărutarea ta, Singurătate în pustiul negru ; prietenia, armonia cu semenii - Dialog, Dialog-acuarelă, Consfătuire.
Am încercat să redau o lume populată, o nouă realitate asemănătoare în spirit cu realitatea cunoscută, pe care am transformat-o în funcţie de necesităţi interioare şi necesităţi plastice. În această nouă realitate am introdus armonia, simplitatea şi uneori umorul.
Am încercat să găsesc în interiorul unei forme tensiunile şi armoniile necesare exprimării unei idei, unei acţiuni, unui caracter. Dincolo de ceea ce exprimă forma, ea trebuie sa fie în armonie sau într-un anumit ritm (punct şi contrapunct) cu lumea în care o proiectez şi cu formele ce o înconjoară. Transformarea formelor, redarea lor nu imitând natura, ci în spiritul acesteia. Cu forme ce curg , se frâng, se răsucesc dramatic sau în vâltoare, revenind apoi în linii calme şi forme sinuoase, dansante pentru a poposi într-un punct, un arc, o pată de culoare.
Maia Martin, mai 2006
Eugenio d’Ors spunea că în momentele de răscruce ale picturii, artiştii încep prin a picta lucruri, apoi sentimente şi la urmă de tot pictează idei.
Am transpus plastic sentimentele ce le doream a fi nu de singularitate, ci de pluralitate. Una din lucrările mele poartă un titlu ce sugerează aceasta idee: Protecţia lui 2 transformat în Unul
Am ales să transpun plastic sentimentul dragostei, (după cum titlul însuşi sugerează Miri sub soare). Cu tot ce implică aceasta : iubire, nevoia de protecţie, lipsa iubirii, sentimentul de dorinţă de a ajunge la partenerul iubit. Cromatica este fie vie şi caldă pentru a sugera pasiunea, fie rece pentru a sugera singurătatea şi omul ce tânjeşte spre iubire. Mirii nu sunt un simbol al căsătoriei legale, ci al uniunii dintre doi oameni care-şi jură credinta în faţa propriului lor sentiment (asemenea legământului din romanul Maitrey, a lui Mircea Eliade). Expozitia este şi o invitaţie la dans, dansul vieţii cu urcuşurile şi coborâşurile lui, o invitaţie spre comunicare, spre dăruire şi spre prietenie.
Virgil Mocanu spunea : "Artista foloseşte distinarea tonală pentru a scoate în relief caligrafia. E o caligrafie care ne apropie cumva de exprimarea extrem-orientală, de scrierea cufică, de exemplu, şi de alte tipuri in care ideograma devine pictogramă pentru ca apoi să-şi regăseasca originea întorcandu-se iarăşi la ideogramă".
Lucrările prezentate simbolizează diverse ipostaze umane : dragostea - Miri sub soare, Miri în galben, Miri cu bisericuţă, Logodnici în toamnă ; conflictul (Heraclit : "Contradicţia aduce înţelegere. Din ciocnire iese cea mai frumoasa armonie") - Conflict banal, dansul vieţii - Alergând spre tine, Dansul iubirii, Invitaţie la dans ; lipsa iubirii - Omul gheţurilor, Respingerea, Mi-e dor de sărutarea ta, Singurătate în pustiul negru ; prietenia, armonia cu semenii - Dialog, Dialog-acuarelă, Consfătuire.
Am încercat să redau o lume populată, o nouă realitate asemănătoare în spirit cu realitatea cunoscută, pe care am transformat-o în funcţie de necesităţi interioare şi necesităţi plastice. În această nouă realitate am introdus armonia, simplitatea şi uneori umorul.
Am încercat să găsesc în interiorul unei forme tensiunile şi armoniile necesare exprimării unei idei, unei acţiuni, unui caracter. Dincolo de ceea ce exprimă forma, ea trebuie sa fie în armonie sau într-un anumit ritm (punct şi contrapunct) cu lumea în care o proiectez şi cu formele ce o înconjoară. Transformarea formelor, redarea lor nu imitând natura, ci în spiritul acesteia. Cu forme ce curg , se frâng, se răsucesc dramatic sau în vâltoare, revenind apoi în linii calme şi forme sinuoase, dansante pentru a poposi într-un punct, un arc, o pată de culoare.
Maia Martin, mai 2006